LEARN LYRICS

Douăsprezece și jumătate
Și mă uit singură la emisiunea târzie, în apartamentul meu
Urăsc să-mi petrec seara de una singură
Vânturile de toamnă bat pe la fereastra mea
În timp ce privesc prin cameră
Și mă apucă depresia când văd atâta întuneric
Nu e picior de om pe-afară
Nimeni nu-mi aude rugăciunea
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopții
N-o să mă ajute nimeni să alung umbrele?
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopții
Ia-mă de mână prin întuneric
Până când se crapă de ziuă
Vedete de cinema
Găsesc capătul curcubeului și câștigă averi
E complet altceva față de lumea în care trăiesc eu
Sunt sătulă de televizor
Deschid fereastra și privesc în noapte
Dar n-am ce vedea, nu-i nimeni la orizont
Nu e picior de om pe-afară
Nimeni nu-mi aude rugăciunea
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopții
N-o să mă ajute nimeni să alung umbrele?
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopții
Ia-mă de mână prin întuneric
Până când se crapă de ziuă
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopții
N-o să mă ajute nimeni să alung umbrele?
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopții
Ia-mă de mână prin întuneric
Până când se crapă de ziuă