Și artificiile s-au terminat
Ne simțim pierduți și triști
Petrecerea s-a încheiat
Iar dimineața pare atât de cenușie
Acum e momentul să spunem
Să avem din când în când o viziune
Despre o lume în care fiecare vecin e prieten
Să păstrăm speranța și voința de a încerca
Căci, dacă nu, mai bine ne culcăm și murim
Cum sosește lumea cea nouă și curajoasă
În cenușa vieților noastre
Și crede că o să fie bine
Târându-se mai departe, cu picioare de lut
Fără să știe că a rătăcit drumul
Să avem din când în când o viziune
Despre o lume în care fiecare vecin e prieten
Să păstrăm speranța și voința de a încerca
Căci, dacă nu, mai bine ne culcăm și murim
Că visele pe care le-aveam
Au murit de tot, nimic mai mult
Decât confetti pe podea
Peste alți zece ani
Cine poate spune ce-om găsi
Ce ne așteaptă pe drum
La sfârșitul lui ’89
Să avem din când în când o viziune
Despre o lume în care fiecare vecin e prieten
Să păstrăm speranța și voința de a încerca
Căci, dacă nu, mai bine ne culcăm și murim