Sonda spațială Pathfinder a NASA a aterizat pe suprafața lui Marte
Și a început să transmită imagini incredibile, iconice, înapoi pe Pământ
Dar după câteva zile, ceva a mers groaznic de prost
Transmisiunile s-au oprit
Pathfinder, în esență, procrastina
Se menținea complet ocupat, dar nu reușea să-și facă treaba cea mai importantă
S-a dovedit că era un bug în planificatorul său
Fiecare sistem de operare are ceva numit planificator
Care îi spune procesorului cât să lucreze la fiecare sarcină înainte de a comuta
Făcut corect, calculatoarele se mișcă atât de fluid
Între diversele lor responsabilități
Dau iluzia că fac totul simultan
Dar știm cu toții ce se întâmplă când lucrurile merg prost
Asta ar trebui să ne ofere, dacă nu altceva, o oarecare consolare
Chiar și calculatoarele sunt copleșite uneori
Poate că învățând despre informatica planificării
Ne poate da câteva idei despre propriile noastre lupte umane cu timpul
Una dintre primele revelații este că tot timpul
Pe care îl petreci prioritizându-ți munca
E timp pe care nu-l petreci făcând-o
De exemplu, să zicem că atunci când îți verifici inbox-ul
Scanezi toate mesajele
Alegând care e cel mai important
Odată ce te-ai ocupat de acela, repeți
Pare logic, dar există o problemă aici
Acesta e cunoscut ca un algoritm de timp pătratic
Cu un inbox de două ori mai plin, aceste parcurgeri vor dura de două ori mai mult
Și va trebui să faci de două ori mai multe!
Asta înseamnă de patru ori mai multă muncă
Programatorii sistemului de operare Linux
Au întâmpinat o problemă similară în 2003
Linux clasifica fiecare sarcină în ordinea importanței
Și uneori petrecea mai mult timp clasificând sarcinile decât făcându-le
Soluția contraintuitivă a programatorilor
A fost să înlocuiască această clasificare completă
Cu un număr limitat de „găleți” de prioritate
Sistemul era mai puțin precis cu privire la ce să facă în continuare
Dar a compensat din plin petrecând mai mult timp progresând
Deci, cu emailurile tale, a insista să faci mereu
Lucrul cel mai important mai întâi
Ar putea duce la o blocare
A te trezi cu un inbox de trei ori mai plin decât normal
Ar putea dura de nouă ori mai mult să-l golești
Mai bine ai răspunde în ordine cronologică, sau chiar la întâmplare!
Surprinzător, uneori renunțarea la a face lucrurile în ordinea perfectă
Poate fi cheia pentru a le duce la bun sfârșit
O altă revelație care reiese din planificarea computerizată
Are de-a face cu una dintre cele mai răspândite trăsături
Ale vieții moderne: întreruperile
Când un calculator trece de la o sarcină la alta
Trebuie să facă ceea ce se numește o comutare de context
Marcându-și locul într-o sarcină
Mutând datele vechi din memorie și aducând date noi
Fiecare dintre aceste acțiuni are un cost
Revelația aici este că există un compromis fundamental
Între productivitate și receptivitate
A face treabă serioasă înseamnă a minimiza comutările de context
Dar a fi receptiv înseamnă a reacționa oricând apare ceva
Aceste două principii sunt fundamental în tensiune
Recunoașterea acestei tensiuni ne permite
Să decidem unde vrem să atingem acel echilibru
Soluția evidentă este să minimizăm întreruperile
Cea mai puțin evidentă este să le grupăm
Dacă nicio notificare sau email nu necesită un răspuns
Mai urgent de o dată pe oră, să zicem
Atunci exact atât de des ar trebui să le verifici. Nu mai mult
În informatică, această idee poartă numele de fuzionare a întreruperilor
În loc să se ocupe de lucruri pe măsură ce apar
S-a mai descărcat din acel fișier?
Sistemul grupează aceste întreruperi la un loc
În funcție de cât timp își permit să aștepte
În 2013, fuzionarea întreruperilor
A declanșat o îmbunătățire masivă a duratei de viață a bateriei laptopurilor
Asta pentru că amânarea întreruperilor permite
Unui sistem să verifice totul deodată
Apoi să reintre rapid într-o stare de consum redus
Cum e la calculatoare, așa e și la noi
Poate că adoptarea unei abordări similare
Ne-ar putea permite nouă, utilizatorilor, să ne recuperăm propria atenție
Și să ne redea unul dintre lucrurile care par atât de rare în viața modernă: odihna