Pornesc televizorul, un bărbat în negru spune
Tensiunile și apele cresc
Fericirea e trădare, ficțiunea e realitate
Și o furtună e mereu la orizont
Pare un loc bun de murit
Sufletul în care te izbești
Iubește-mă ca un scandal, distruge-mă ca un val
Du-mă-napoi în locul de care-mi amintesc
Am putea aprinde o lumânare, să punem un disc
Până ne prefacem în cenușă și jar
Pare un loc bun de murit
Sufletul în care te izbești
Inspiră-mă, expiră-mă
Până se dărâmă zidurile
Trage-mă aproape, iubește-mă acum
Până nu mai rămâne nimic din orașul ăsta
Inspiră-mă, expiră-mă
Până se dărâmă zidurile
Trage-mă aproape, iubește-mă acum
Sufletul în care te izbești