Sunt pe bancheta din spate a propriei mele vieți
Pe o stradă care nu pare a mea
Geamurile ridicate atât de sus că nu pot să respir
Poți să mă strângi, să-mi spui că e OK
Dar tot singur voi fi în același timp
Sunt treaz, dar prins într-un vis
Te-ai simțit vreodată că ai avut destul?
Țipând cât te țin plămânii
Zilele astea e atât de întuneric și nu-mi pot liniști capul
Mintea îmi o ia razna
Alerg, dar n-am unde să merg
Zilele astea e atât de întuneric că nici farurile nu mă ajută să văd
Nu știu cum încă supraviețuiesc
Parcă zbor fără pilot
Paralizat, dar încă încerc
Poți să mă strângi, să-mi spui că e OK
Dar tot singur voi fi în același timp
Sunt treaz, dar prins într-un vis
Te-ai simțit vreodată că ai avut destul?
Țipând cât te țin plămânii
Zilele astea e atât de întuneric și nu-mi pot liniști capul
Mintea îmi o ia razna
Alerg, dar n-am unde să merg
Zilele astea e atât de întuneric că nici farurile nu mă ajută să văd
Poți să mă strângi, să-mi spui că e OK
Dar tot singur voi fi în același timp
Sunt treaz, dar prins într-un vis
Sunt pe bancheta din spate a propriei mele vieți
Te-ai simțit vreodată că ai avut destul?
Țipând cât te țin plămânii
Zilele astea e atât de întuneric și nu-mi pot liniști capul
Mintea îmi o ia razna
Alerg, dar n-am unde să merg
Zilele astea e atât de întuneric că nici farurile nu mă ajută să văd