Sunt pe bancheta din spate a propriei mele vieți
_____
Pe o stradă care nu pare a mea
_____
Geamurile ridicate atât de sus că nu pot să respir
_____
Poți să mă strângi, să-mi spui că e OK
Dar tot singur voi fi în același timp
_____
Sunt treaz, dar prins într-un vis
_____
Sunt doar eu sau și tu
_____
Te-ai simțit vreodată că ai avut destul?
Țipând cât te țin plămânii
_____
Zilele astea e atât de întuneric și nu-mi pot liniști capul
_____
Mintea îmi o ia razna
_____
Alerg, dar n-am unde să merg
_____
Zilele astea e atât de întuneric că nici farurile nu mă ajută să văd
_____
Nu știu cum încă supraviețuiesc
_____
Parcă zbor fără pilot
_____
Paralizat, dar încă încerc
_____
Poți să mă strângi, să-mi spui că e OK
_____
Dar tot singur voi fi în același timp
_____
Sunt treaz, dar prins într-un vis
_____
Te-ai simțit vreodată că ai avut destul?
_____
Țipând cât te țin plămânii
_____
Zilele astea e atât de întuneric și nu-mi pot liniști capul
_____
Mintea îmi o ia razna
_____
Alerg, dar n-am unde să merg
_____
Zilele astea e atât de întuneric că nici farurile nu mă ajută să văd
_____
Poți să mă strângi, să-mi spui că e OK
_____
Dar tot singur voi fi în același timp
_____
Sunt treaz, dar prins într-un vis
_____
Sunt pe bancheta din spate a propriei mele vieți
_____
Te-ai simțit vreodată că ai avut destul?
Țipând cât te țin plămânii
_____
Zilele astea e atât de întuneric și nu-mi pot liniști capul
_____
Mintea îmi o ia razna
_____
Alerg, dar n-am unde să merg
_____
Zilele astea e atât de întuneric că nici farurile nu mă ajută să văd