Ai dezbrăcat iubirea până la limită
_____
Focul strălucește rece, singur, afară
_____
Ai dezbrăcat-o chiar până la limită
_____
Dar te văd dincolo de ochii tăi obosiți
_____
Acum, pe măsură ce înaintezi prin umbrele din inima ta
_____
Vei găsi lumina care te va purta mai departe
_____
Fiindcă te văd pe tine și stelele tale frumoase
_____
Așa că prinde-mă de mână, nu-i da drumul
_____
Fiindcă nu e prea târziu, nu e prea târziu
_____
Eu, eu văd speranța din inima ta
_____
Și uneori o pierzi, alteori tragi
Săgeți frânte în întuneric
_____
Dar eu, eu văd speranța din inima ta
_____
Am văzut întunericul în lumină
_____
Un albastru care te lasă pierdut și orb
_____
Singurul lucru care e alb și negru
_____
E că de data asta nu trebuie să mergi singur
_____
Trebuie să dărâmăm zidurile ce trăiesc în inima ta
_____
Ca să găsești pe cineva pe care să-l numești acasă
_____
Acum mă vezi pe mine și cicatricele mele frumoase
_____
Așa că prinde-mă de mână, nu-i da drumul
_____
Fiindcă nu e prea târziu, nu e prea târziu
_____
Eu, eu văd speranța din inima ta
_____
Și uneori o pierzi, alteori tragi
Săgeți frânte în întuneric
_____
Dar eu, eu văd speranța din inima ta
_____
Nu e prea târziu, nu e prea târziu
_____
Văd speranța din inima ta
_____
Uneori pierzi, alteori tragi
Săgeți frânte în întuneric