Obișnuiam să conduc lumea
_____
Mările se ridicau când dădeam ordinul
_____
Acum, dimineața, dorm singur
_____
Mătur străzile ce erau ale mele
_____
Obișnuiam să arunc zarurile
_____
Simțeam frica în ochii dușmanilor mei
_____
Ascultam cum mulțimea cânta
_____
Acum vechiul rege e mort, trăiască regele
Cu un minut înainte țineam cheia
_____
Apoi zidurile s-au închis peste mine
_____
Și-am descoperit că castelele mele stau
_____
Pe stâlpi de sare și stâlpi de nisip
_____
Aud clopotele Ierusalimului sunând
Corurile cavaleriei romane cântă
_____
Fii oglinda, sabia și scutul meu
_____
Misionarii mei pe-un câmp străin
_____
Dintr-un motiv pe care nu-l pot explica
_____
După ce-ai plecat n-a mai fost
_____
Și-atunci conduceam lumea
_____
Era un vânt crud și sălbatic
_____
Care-a dărâmat ușile să mă lase înăuntru
_____
Ferestre sparte și sunet de tobe
_____
Oamenii nu puteau crede în ce mă transformasem
_____
Capul meu pe-o tavă de argint
_____
Doar o marionetă pe-un fir singuratic
_____
Cine-ar vrea vreodată să fie rege?
_____
Aud clopotele Ierusalimului sunând
_____
Corurile cavaleriei romane cântă
_____
Fii oglinda, sabia și scutul meu
_____
Misionarii mei pe-un câmp străin
_____
Dintr-un motiv pe care nu-l pot explica
_____
Știu că Sfântul Petru nu-mi va striga numele
_____
Dar asta era atunci când conduceam lumea
_____
Ascultă clopotele Ierusalimului sunând
_____
Corurile cavaleriei romane cântă
_____
Fii oglinda, sabia și scutul meu
_____
Misionarii mei pe-un câmp străin
_____
Dintr-un motiv pe care nu-l pot explica
_____
Știu că Sfântul Petru nu-mi va striga numele
_____
Dar asta era atunci când conduceam lumea