„Lazarus” nu este doar un cântec, ci un testament artistic, un adio profund și aproape profetic de la legendarul David Bowie. Titlul face aluzie la personajul biblic înviat din morți, dar versurile ne poartă într-o călătorie mult mai personală. Bowie pare să ne vorbească dintr-un alt plan, privind înapoi la viața sa: „Uită-te aici, sunt în rai / Am cicatrici care nu se văd”. Este o reflecție asupra unei vieți trăite în lumina reflectoarelor, plină de „dramă” personală și faimă, o viață care l-a transformat într-o icoană cunoscută de toată lumea.
Cu toate acestea, cântecul nu este despre regret, ci despre eliberare. Deși se simte în pericol („Uită-te aici, omule, sunt în pericol”), Bowie ajunge la o concluzie eliberatoare: nu mai are nimic de pierdut. Această acceptare a finalului devine cea mai mare libertate a sa. Promisiunea lui este clară și plină de speranță: „Voi fi liber / Exact ca acea pasăre albastră”. „Lazarus” este, în esență, declarația sa finală de independență, un mod artistic de a-și lua rămas bun, acceptându-și soarta și găsind libertatea supremă în zborul final.