Mulțumesc că m-ați lăsat să fac parte din asta
Îl idolatrizam pe tatăl meu
M-a învățat să supraviețuiesc ororii
Căci vremurile-s mai grele
Cerurile-s mai întunecate
Privește prin ochii unui șarpe
Vezi în interiorul monstrului
Ca să se ridice, ei dezbină și cuceresc
Nu-ți respect puterea
Ei deposedează și devorează
Sunt lași dacă mă întrebi pe mine
Puterile care ne conduc ne maltratează, ne induc în eroare
Crezând că în cele din urmă o să mușcăm mâna care ne hrănește
Îi punem la punct și-i ferim de toți ceilalți
Novus ordo seclorum, E pluribus unum
Noua ordine a veacurilor, din mulți: unul
În timp ce restul dintre noi suntem înșelați de mărunțiș: niciunul
Sunt probleme dacă nu suntem hrăniți repede
Garda mea obișnuia să fie cea care lua capete cu mine
Geloziia, ura, pofta și lăcomia se răspândesc repede
Nu-mi spune frate dacă nu împarți pâinea cu mine
Nu-mi spune, nu-mi spune
N-avem aceeași mamă
Ești la fel ca ceilalți
Nu vorbi despre înțelepciune
Când știi că n-o iubești
Când vrei să mă vezi sub pământ
Când te comporți în felul ăla
De ce încerci să latri când știi că ești o mâță?
Pune-te cu puștiul dacă vrei
Că ai tăi o să-ți spună
Va fi ultimul lucru prin care o să treci
Ești construit ca un scuter
Eu sunt construit ca un Hummer
Am fost construit ca un tanc
Nu te mai juca cu lucruri care te vor răni
Ești o fată, nu te poți juca în noroi
Habar n-ai de nimic
Cu tot c*catul tău de cartier făcut una cu pământul
Și ei nu știu ce e
Ei nu știu ce e
Ei, ei, ei, ei, ei, ei, ei
Ei, ei, ei, ei, ei, ei, ei
Nu-mi spune, nu-mi spune