„Blowing Smoke” este un monolog plin de spirit, ironie și auto-ironie despre momentul în care închizi definitiv ușa unei relații toxice. Gracie Abrams îi vorbește fostului iubit ca și cum l-ar observa pe un ecran: îl vede cum repetă același scenariu cu o nouă fată, cum își cară „bagajele” emoționale dintr-un oraș în altul și cum îi place să pară profund cu cărțile lui pretențioase. Întrebările tăioase – „E mai drăguță în realitate decât pe internet?” sau „Măcar discuțiile voastre sunt interesante?” – nu caută răspuns, ci demontează rapid iluzia că fostul s-a schimbat. Refrenul they’re just blowing smoke arată că toate promisiunile și complimentele lui nu sunt decât fum care dispare în aer.
Mesajul final este unul de eliberare și sarcasm vindecător. Gracie își recunoaște propria suferință („încă urăsc imaginea în care o săruți”), dar o rostește cu un zâmbet amar, arătând că de data asta ea a tăiat funia turnului și s-a salvat singură. Piesa devine astfel un imn indie-pop pentru oricine a decis să nu mai creadă în vorbele goale ale cuiva care „se simte gol și totuși o lasă să-l ia acasă”. Atmosfera este relaxată, totuși incisivă, iar jocul de întrebări retorice transformă durerea în glumă – un mod ingenios de a învăța cum să spui lucrurilor pe nume, fără fum și fără oglinzi.