Aseară am căzut în vrie, singură, în bucătărie
Prefăcându-mă că mobila mă ascultă
N-a fost cea mai bună stare a mea, dar am încercat
Mă gândeam la tine fără să pot ierta
Pentru că eu eram cea care stătea trează ca să te sune
Și conduceam până la tine acasă pentru tot c*catul prin care treceai
Apoi mi-am irosit răsuflarea încercând să te consolez, nu-i așa?
Căci noi n-am ieșit cum ar fi trebuit
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc
Mi-am scos cuțitul din spate, era exact unde l-ai lăsat
Dar ținta ta e cam perfectă, îți recunosc meritul
Tocmai am băut ceva tare ca să te uit, dar nu-a mers
Nu, nici măcar nu ești aici, dar îmi faci capul vraiște
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc
Ar trebui să te urăsc, mă simt proastă
De parcă era să-mi izbesc mașina
Conducând spre casă ca să vorbesc despre tine
La masa mea, pe întuneric
Tot ce-mi trece prin cap este
Unde naiba mai ești
Și jur pe Dumnezeu că te-aș omorî
Dacă te-aș iubi mai puțin tare
După tot timpul ăsta încă rămân dezamăgită
Pun pariu că ție îți merge bine și nici măcar nu știi
Că tot din cauza ta mi s-au stricat standardele în mintea mea
M-aș îndoi din nou spre tine dacă ai lăsa ușa deschisă
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc
Știu că ar trebui să te urăsc