Aseară am căzut în vrie, singură, în bucătărie
_____
Prefăcându-mă că mobila mă ascultă
_____
N-a fost cea mai bună stare a mea, dar am încercat
_____
Mă gândeam la tine fără să pot ierta
_____
Pentru că eu eram cea care stătea trează ca să te sune
_____
Și conduceam până la tine acasă pentru tot c*catul prin care treceai
_____
Apoi mi-am irosit răsuflarea încercând să te consolez, nu-i așa?
_____
Căci noi n-am ieșit cum ar fi trebuit
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Mi-am scos cuțitul din spate, era exact unde l-ai lăsat
_____
Dar ținta ta e cam perfectă, îți recunosc meritul
_____
Tocmai am băut ceva tare ca să te uit, dar nu-a mers
_____
Nu, nici măcar nu ești aici, dar îmi faci capul vraiște
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Ar trebui să te urăsc, mă simt proastă
_____
De parcă era să-mi izbesc mașina
_____
Conducând spre casă ca să vorbesc despre tine
La masa mea, pe întuneric
_____
Tot ce-mi trece prin cap este
_____
Unde naiba mai ești
_____
Și jur pe Dumnezeu că te-aș omorî
_____
Dacă te-aș iubi mai puțin tare
_____
După tot timpul ăsta încă rămân dezamăgită
_____
Pun pariu că ție îți merge bine și nici măcar nu știi
_____
Că tot din cauza ta mi s-au stricat standardele în mintea mea
_____
M-aș îndoi din nou spre tine dacă ai lăsa ușa deschisă
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc
_____
Știu că ar trebui să te urăsc