Gracie Abrams scrie aici o confesiune brutal de sinceră despre autodistrugere și relații toxice. Eul liric îi spune partenerului încă de la început „sunt la pământ, nu-mă poți salva”, dar totuși îl lasă să intre. Rezultatul? Un carusel de "back and forth" în care problemele ei emoționale devin o povară imposibilă. Refrainul repetă promisiunea sumbră: „o să te trag cu mine la fund”, adică ori rămâi și te scufunzi, ori ieși acum cât mai ai timp. Titlul „The Bottom” sugerează punctul cel mai jos al stării sufletești, locul unde dragostea nu mai seamănă a îndrăgostire, ci a auto-sabotor care avertizează: „Sunt mai fericită când sunt tristă”.
Prin tonul direct și versurile repetitive, piesa captează senzația de ciclu toxic: promisiuni, vinovăție, avertismente, iarăși promisiuni. Ascultătorul e prins între empatie – îl înțelegi pe narator și durerea lui – și nevoia de a-l vedea pe celălalt scăpând. Melodia devine, astfel, un reminder că uneori cea mai curajoasă formă de iubire este să pleci înainte să fi tras la fund de problemele altcuiva.