Atârn de trei ori cât mine
Îmi împrăștii frica peste tot
E un calm pe care nu-l pot explica
Zahărul candel s-a topit, au rămas doar diamantele
Până apuc să recunosc clipa asta
Dar voi curba lumina, prefăcându-mă
Dacă asta va ține o veșnicie
Dacă asta va ține o veșnicie
Păi n-o să țină, și n-o să țină, căci nu poate
Nici nu e menit să dureze
A fost vreo secundă în care m-am uitat în jur?
Am trecut în viteză sau am aruncat ancora?
A fost ceva de ajuns cât să sărut pământul?
Și să spun că sunt aici acum
Atâta risipă în după-amiază
Atâta sacru în luna iunie
Dacă asta va ține o veșnicie
Că n-o să țină, și n-o să țină, n-o să țină
Mă îngrijorez de vremea ploioasă
Și nu voi irosi nicio clipă
Rămasă în viața noastră împreună