„Babylon” ne invită la un party imaginar unde trecutul antic se amestecă cu prezentul plin de sclipici. Lady Gaga (artista noastră italiană extravagantă) compară stresul modern al bârfelor cu zgomotul legendarei cetăți Babilon. Ea ne propune un weekend nebun: purtăm un „sixteenth-century smile”, defilăm ca niște statui grecești și ne cocoțăm pe Turnul Babel sub lumina lunii. Versurile repetă „strut it out, walk a mile” ca un îndemn să pășim pe podiumul propriei încrederi, în timp ce „gossip, babble on” arată că zvonurile nu se mai termină niciodată.
În esență, piesa este un manifest disco despre puterea cuvintelor și cum să le transformi din armă în spectacol. Gaga ridică un scut glamour împotriva bârfelor: moda și mișcarea corpului devin forme de artă și auto-apărare. Când „money don’t talk, rip that song”, ea subliniază că adevărata valoare nu se măsoară în bani, ci în creativitate și curaj. „Babylon” e mai mult decât o piesă dance: e un marș strălucitor care ne amintește să ne afirmăm identitatea, să lăsăm zvonurile să curgă pe lângă noi și să ne continuăm dansul.