La șapte ani stăteam acolo uitându-mă la TV
Păr la fel ca al meu, simțeam că ea îmi cântă mie
M-am îndrăgostit, habar n-aveam unde mă va duce
Am văzut lumina, călăuzindu-mă unde trebuie să fiu
Vremuri grele, situații nasoale
Am luptat să trag aer în piept
În sfârșit las disperarea în urmă
Acum mă poți auzi, mă poți simți, mă poți vedea
Inspiră, expiră, doar eu și microfonul meu
Aici, pe scenă, e mereu locul pe care-l numesc acasă
Am luptat să trag aer în piept
În sfârșit las disperarea în urmă
Acum mă poți auzi, mă poți simți, mă poți vedea
Acum mă poți auzi, mă poți simți, mă poți vedea
Oxigen, ăsta e oxigenul meu
Acum mă poți auzi, mă poți simți
Acum mă poți auzi, mă poți simți, mă poți vedea