Sunt o prințesă sculptată-n marmură, mai fină ca o furtună
_____
Și cicatricile ce-mi marchează corpul, sunt de argint și aur
_____
Sângele meu e un potop de rubine, pietre prețioase
Îmi ține venele fierbinți
_____
Focurile își găsesc un cămin în mine
_____
Mă mișc prin oraș, sunt tăcută ca un foc
_____
Și colierul meu e o funie pe care o leg și o dezleg
_____
Și acum oamenii îmi vorbesc dar nimic nu ajunge la mine
_____
Oamenii vorbesc cu mine, și toate vocile doar ard găuri
_____
Ăsta e începutul a cum totul se sfârșește
_____
Obișnuiau să-mi strige numele, acum mi-l șoptesc
_____
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
_____
Rupem startul, culorile dispar
_____
Nu mă uit niciodată la stele, sunt atâtea aici jos
_____
Așa că încerc doar să țin pasul cu ele
_____
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
_____
Visez tot anul dar nu sunt din cele dulci
_____
Și fiorii îmi coboară pe omoplați în ritm dublu
_____
Și acum oamenii îmi vorbesc, devin de neatins acum
_____
Oamenii vorbesc cu mine, și toate fețele lor se-ncețoșează
_____
Dar mi-am împreunat degetele și am făcut o mică închisoare
_____
Și închid pe oricine a pus vreodată degetul pe mine
_____
A cum totul se sfârșește
_____
Obișnuiau să-mi strige numele, acum mi-l șoptesc
_____
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
_____
Rupem startul, culorile dispar
_____
Nu mă uit niciodată la stele, sunt atâtea aici jos
_____
Așa că încerc doar să țin pasul cu ele
_____
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
_____
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor ce-mi aprinde inima
_____
Roșu, portocaliu, galben, ritm pâlpâitor, bate-bate-bate-bate