Pe drum spre douăzeci și șapte
_____
Am un loc în partea cealaltă a Londrei
_____
Și știu că ai lăsat o parte din tine
_____
În New York, sub patul tău, într-o cutie
_____
Dar îți merge mai bine
_____
Când viața devine grea și se dă peste cap
_____
Când dai atât de mult, dar nu e de ajuns
_____
Când vârful e prea sus și căderea prea adâncă
_____
Când iubești pe cineva și te lasă să pleci
_____
Nu lăsa să te omoare
_____
Chiar dacă doare al naibii de tare
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Timpul are nevoie de timp să vindece
_____
Nu poți s-o faci singur
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Mergem pe un drum cu sens unic
_____
Ce te rănește o să treacă și
_____
Când revine, vei fi învățat lecția
_____
O să-ți meargă mai bine
_____
Fiindcă viața devine grea și se dă peste cap
_____
Când dai atât de mult, dar nu e de ajuns
_____
Când vârful e prea sus și căderea prea adâncă
_____
Când iubești pe cineva și te lasă să pleci
_____
Nu lăsa să te omoare
_____
Chiar dacă doare al naibii de tare
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Timpul are nevoie de timp să vindece
_____
Nu poți s-o faci singur
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Fiindcă viața devine grea și se dă peste cap
_____
Când dai atât de mult și tot nu e de ajuns
_____
Când vârful e prea sus și căderea prea adâncă
_____
Când iubești pe cineva și te lasă să pleci
_____
Nu lăsa să te omoare
_____
Chiar dacă doare al naibii de tare
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Timpul are nevoie de timp să vindece
_____
Nu poți s-o faci singur
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima
_____
Nu lăsa să-ți frângă inima