Nimic nu te trezește mai tare decât să te trezești singur
Și tot ce a rămas din noi e un dulap plin cu haine
În ziua când ai plecat și ai ales calea înaltă
A fost ziua în care am devenit bărbatul care sunt acum
Dar zidurile astea înalte s-au dovedit prea mici
Acum stau mai înalt decât toate
Zidurile astea înalte nu mi-au frânt sufletul
Și eu le-am privit pe toate cum se prăbușesc
Le-am privit pe toate cum se prăbușesc pentru tine
Nimic nu doare mai tare decât să rănești pe cine iubești
Să rănești pe cine iubești
Și oricâte cuvinte aș rosti, niciodată nu vor fi de ajuns
Te-am privit în ochi și am văzut că eram pierdut
Pentru fiecare „de ce”, tu erai „pentru că”-ul meu
Dar zidurile astea înalte s-au dovedit prea mici
Acum stau mai înalt decât toate
Zidurile astea înalte nu mi-au frânt sufletul
Și eu le-am privit pe toate cum se prăbușesc
Le-am privit pe toate cum se prăbușesc pentru tine
Așa că ăsta e un mulțumesc pentru ce mi-ai făcut
De ce oare mulțumirile sunt atât de des dulci-amare?
Sper doar să te văd într-o zi și să-mi spui
Dar zidurile astea înalte s-au dovedit prea mici
Acum stau mai înalt decât toate
Zidurile astea înalte nu mi-au frânt sufletul
Și eu le-am privit pe toate cum se prăbușesc
Le-am privit pe toate cum se prăbușesc pentru tine
Nimic nu te trezește mai tare decât să te trezești singur