Am alergat după mine, cea mai tânără, prin prima mea casă, într-un vis aseară
_____
Era liniștit și îngrozitor
_____
Ca aproape totul pentru mine, eu
_____
Mă trezesc refăcând pași pe care nu i-am făcut niciodată
_____
Îmi amintesc lumi care nu-s ale mele
_____
Găsesc câte o bucată din mine în fiecare persoană pe care o întâlnesc
_____
Așa că mă întreb ce-o să găsesc în tine
_____
Mă dor oasele de rău
_____
Și am tendința să devin isterică
_____
Să vină cineva înainte să devină rău
_____
Nimeni nu vrea să audă visul pe care tocmai l-am avut
_____
Nu știu altfel să-ți spun că sunt tristă
_____
Caut siguranță în colțurile unor camere pe care nu le cunosc
Toată lumea a plecat acasă
_____
Și cineva a uitat să-mi spună
_____
Asta trebuie să fie unul dintre cele mai triste bancuri
_____
Tocmai când ridic mâna
_____
Petrecerea se stinge și mă uit în jur
_____
Și nu e nimeni acolo să mă înțeleagă greșit
_____
Mă dor oasele de rău
_____
Și am tendința să devin isterică
_____
Să vină cineva înainte să devină rău
_____
Nimeni nu vrea să audă visul pe care tocmai l-am avut
_____
Nu știu altfel să-ți spun că sunt tristă
_____
Atât de rău încât nu simt podeaua
_____
Atât de rău încât nu găsesc ușa
_____
O să trebuiască să ies singură
_____
Când deja nu mai pot ignora
Nimeni nu mă aude, așa că
_____
O să-mi găsesc curajul să strig
_____
Să vină cineva înainte să devină rău