Privește-mă drept și încearcă să spui ceva pe bune
Sunt o marionetă legată, umplută de anxietate
Nu, nu merg la cină, n-o să mă privești cum mănânc
Peste cinci ani tot o să te întrebi dacă am picioare adevărate
De prea multe ori am văzut-o pe mama plângând
Mai des decât tine, presupun, căci tatăl tău n-a murit
Așa că îți spun secretul ca să rămâi în viață
Pur și simplu râzi, plângi mai tare și urli ca să supraviețuiești
Nu știi cum să mă faci fericită
Mă lași să plâng și o faci cu bucurie
Urmează-mă cât mă zbat pe apă și încep să cred
Că plutesc deasupra tuturor acestor monstruozități
În stânga vei vedea culori care încă nu există
În dreapta e casa tuturor pacifiștilor singuratici
Mult dedesubt e gaura neagră ce vrea să mă înece
Și greșelile pe care le-am făcut și nu pleacă niciodată
În mintea ta, dragă, e ceva ce nu poți ține
E o lume și o ai până îmbătrânești
Nu știi cum să mă faci fericită
Mă lași să plâng și o faci cu bucurie
Nu mă păstra doar drăguță și nu arunca restul
Chiar dacă asta îți iese cel mai bine
Nu poți să mă păstrezi doar drăguță și să arunci restul
N-o să mă opresc niciodată din a face haos
Nu știi cum să mă faci fericită
Mă lași să plâng și o faci cu bucurie