Privește-mă drept și încearcă să spui ceva pe bune
_____
Sunt o marionetă legată, umplută de anxietate
_____
Nu, nu merg la cină, n-o să mă privești cum mănânc
_____
Peste cinci ani tot o să te întrebi dacă am picioare adevărate
_____
De prea multe ori am văzut-o pe mama plângând
_____
Mai des decât tine, presupun, căci tatăl tău n-a murit
_____
Așa că îți spun secretul ca să rămâi în viață
_____
Pur și simplu râzi, plângi mai tare și urli ca să supraviețuiești
_____
Nu știi cum să mă faci fericită
_____
Mă lași să plâng și o faci cu bucurie
_____
Urmează-mă cât mă zbat pe apă și încep să cred
_____
Că plutesc deasupra tuturor acestor monstruozități
_____
În stânga vei vedea culori care încă nu există
_____
În dreapta e casa tuturor pacifiștilor singuratici
_____
Mult dedesubt e gaura neagră ce vrea să mă înece
_____
Și greșelile pe care le-am făcut și nu pleacă niciodată
_____
În mintea ta, dragă, e ceva ce nu poți ține
_____
E o lume și o ai până îmbătrânești
_____
Nu știi cum să mă faci fericită
_____
Mă lași să plâng și o faci cu bucurie
_____
Nu mă păstra doar drăguță și nu arunca restul
_____
Chiar dacă asta îți iese cel mai bine
_____
Nu poți să mă păstrezi doar drăguță și să arunci restul
_____
N-o să mă opresc niciodată din a face haos
_____
Nu știi cum să mă faci fericită
_____
Mă lași să plâng și o faci cu bucurie