Tu ai fost prima fată pe care am vrut-o
Eu eram singura fată pe care o bântuiai
Și fiecare zi se simțea ca un film
Ca unul dulce și puțin întunecat
Nu-ți puteam ține mâna în public
Cred că așa am ajuns atât de bolnavă de iubire
Îmi ziceai doar să ne vedem în vestiar
Eu mă gândeam la tine până bătea clopoțelul de prânz
Dar de ce te-ai întors iarăși în dulap
Ai spus că mă iubești și chiar credeai asta
Felul în care mă sărutai zicea că ai nevoie de mine
Dar poate așa fac toți
Nu trebuia să te întorci în dulap
Maică-ta e rigidă, dar o să accepte
Nu poți juca fata perfectă din vis
Dacă trăiești într-o lume ruptă
Mi-ai lăsat bomboane în dulapul meu
Bilețele criptice, dar vorbeai încet
Tu trimiteai cadouri și eu scriam cântece de dragoste
Ne-am maturizat, n-a durat mult
Dar de ce te-ai întors iarăși în dulap
Toate lucrurile grele stau acolo
Ăla e dulapul în care ai șoptit
În telefonul tău crăpat, inimile noastre pâlpâiau
În dulapul ăla, mama mi-a spus
Că cea mai bună prietenă a mea nu mă va mai ține în brațe
Niciodată, și ăla a fost ultimul moment
Când ceva ascuns putea să fie și al meu