Tu ai fost prima fată pe care am vrut-o
_____
Eu eram singura fată pe care o bântuiai
_____
Și fiecare zi se simțea ca un film
_____
Ca unul dulce și puțin întunecat
_____
Nu-ți puteam ține mâna în public
_____
Cred că așa am ajuns atât de bolnavă de iubire
_____
Îmi ziceai doar să ne vedem în vestiar
_____
Eu mă gândeam la tine până bătea clopoțelul de prânz
_____
Dar de ce te-ai întors iarăși în dulap
_____
Ai spus că mă iubești și chiar credeai asta
_____
Felul în care mă sărutai zicea că ai nevoie de mine
_____
Dar poate așa fac toți
_____
Nu trebuia să te întorci în dulap
_____
Maică-ta e rigidă, dar o să accepte
_____
Nu poți juca fata perfectă din vis
_____
Dacă trăiești într-o lume ruptă
_____
Mi-ai lăsat bomboane în dulapul meu
_____
Bilețele criptice, dar vorbeai încet
_____
Tu trimiteai cadouri și eu scriam cântece de dragoste
_____
Ne-am maturizat, n-a durat mult
_____
Dar de ce te-ai întors iarăși în dulap
_____
Toate lucrurile grele stau acolo
_____
Ăla e dulapul în care ai șoptit
_____
În telefonul tău crăpat, inimile noastre pâlpâiau
_____
În dulapul ăla, mama mi-a spus
_____
Că cea mai bună prietenă a mea nu mă va mai ține în brațe
_____
Niciodată, și ăla a fost ultimul moment
_____
Când ceva ascuns putea să fie și al meu