Verile erau un chin, mă holbam la pielea mea
_____
Dar știam exact ce să pun să cânte ca să mă simt din nou om
_____
Chiar dacă auzeam gălăgia, tot îți vedeam fața în fiecare mașină care trecea
_____
Mă pregăteam de ce-i mai rău când te-ntrebam ce mai faci
_____
Ți-am construit o fereastră, dar tu ai văzut doar sticlă
_____
Calci florile de parcă ar fi iarbă
_____
Nu deosebești nimic, n-ai vrut să întrebi
_____
Nu, nu te voi suna înapoi
_____
Nu vreau să te sun înapoi
_____
Mi-ai schimbat melodia preferată și culoarea preferată
_____
Am rămas și a doua zi dimineață până când cerul a ajuns albastrul tău pal
_____
Când mi-am deschis inima
_____
Tu n-ai găsit niciun minut măcar să arunci o privire
_____
Ți-am scris notițe pe toate marginile, dar n-ai citit niciodată cartea
_____
Ți-am construit o fereastră, dar tu ai văzut doar sticlă
_____
Calci florile de parcă ar fi iarbă
_____
Nu deosebești nimic, n-ai vrut să întrebi
_____
Nu, nu te voi suna înapoi
_____
Mulți pleacă atunci când lucrurile devin de r*hat
_____
Eu am stat trează până a trecut furtuna
_____
Nu vezi diferența, nu ți-a păsat să întrebi
_____
Nu, nu te voi suna înapoi
_____
Nu vreau să te sun înapoi
Niciodată nu ți-a păsat să întrebi
_____
Nu vreau să te sun înapoi