Mi-e teamă că de-acum totul se va întuneca
Mi-e teamă că îmbătrânești și mi-e teamă că am lăsat o urmă
Mi-e frică de paginile de jurnal pe care le lipesc ca să-mi fie bine
Cuțitul, vinul, dulapul
Capul meu de douăsprezece livre, privirea aia rușinoasă
Sorbește-mă la cină ca pe otrava din paharul tău
Apoi varsă-mă ca pe băutura tare în chiuveta unui necunoscut
Ține-mă sus ca să văd vârfurile copacilor
Toate lucrurile pe care le car, acum le las să mă poarte ele pe mine
Mi-e teamă că dacă mă vindec de tine, n-o să mai fii al meu
Mi-e teamă că trăiesc doar pentru ce e demult mort pentru mine
Mi-e frică că nu știu să cânt fără o inimă frântă
Gaița albastră la fereastra mea, mâinile-mi tremurânde, un început putred
Așază-mă și spune-mi cea mai rea veste pe care am auzit-o vreodată
Rupe-mi oasele în locuri ce încă n-au cunoscut durere adevărată
Ține-mă sus ca să văd vârfurile copacilor
Toate lucrurile pe care le car, acum le las să mă poarte ele pe mine