Precum atunci când urmărești o imagine dintr-un tren
Ochii tăi nu pot reține peisajele ce trec
Să nu fie înghițite în distanța infinită
Precum atunci când ții un pumn plin de cenușă
Mâinile tale nu pot salva lucrurile
Care s-au dizolvat deja în aer
Precum atunci când stai cu fața la soare printr-o fereastră
Dar nu poate fi în lumea pe care căldura ei a însuflețit-o
Precum mergi singur printr-un vis lucid
Precum îți spui numele cu voce tare într-o cameră goală
Precum îmi privesc corpul stând într-o oglindă
Tânjind să fie văzut, tânjind să devină real
Dar frumusețea pe care o găsești singur
E o rugăciune ce tânjește să fie împărtășită