Cum ar fi să îmbătrânești fără să devii vreodată cu adevărat adult? În Never Grow Up, irlandezul Niall Horan transformă această întrebare într-o declarație plină de voie bună: vrea ca el și persoana iubită să-și păstreze mereu curiozitatea, joaca și spontaneitatea. Versurile pictează scene familiare – de la dansul care pare începutul unei iubiri, la nopțile târzii în pub, până la discuțiile aprinse despre trupele preferate – și le îmbracă în promisiunea de a nu lăsa rutina să stingă scânteia.
Piesa e un toast exuberant pentru viitor: să creștem împreună, dar să nu-ne pierdem bucuria copilărească. Horan speră că, și peste ani, vor râde până la lacrimi, vor bea un pahar duminica în hainele lor „de sărbătoare” și vor continua să-și aprindă camera doar cu energia lor. „Never Grow Up” devine, astfel, un imn al iubirii care rămâne tânără, indiferent câte lumânări se adună pe tort.