Imaginați-vă un aventurier cu inima aprinsă de focul unui „campfire” și cu bagajele mereu pregătite pentru o nouă plecare. „Runaway” este confesiunea lui Passenger despre momentul când realizezi că fuga constantă nu te mai definește. Versurile descriu o inimă „runaway”, un suflet „castaway” și o dragoste „stowaway” – toate sprintând spre necunoscut, doar ca să descopere că dorul de stabilitate și de afecțiune e mai puternic decât dorința de libertate absolută.
Pe parcursul piesei, artistul compară alergatul fără oprire cu trenuri scăpate de sub control și cu pietre ce se rostogolesc la nesfârșit. Concluzia lui e simplă și luminoasă: dacă nu te oprești, nu vei cunoaște niciodată iubirea. Refrenul devine astfel un imn al asumării – „I don’t want to run away” – semnalând clipa în care te oprești, îți tragi sufletul și lași lumina (și ploaia) să te umple. Cântecul îmbină melancolia cu speranța, invitându-ne să ne revendicăm locul în lume, nu pe drumuri nesfârșite, ci acolo unde inimile noastre pot, în sfârșit, să rămână.