Toți suntem avariați, puțin deprimați
Din când în când simțim nodul ăla în piept
Uneori sunt pierzătorul, mă spăl pe dinți pe întuneric
Cu capul deasupra apei într-o piscină plină de rechini
E greu să te ridici din pat când totul e cu susul în jos
Și nimic nu pare să aibă vreun sens
Ca un plasture pe-o inimă sângerândă, forțez un zâmbet și mă destram
Și nimeni nu știe vreodată că sunt praf
Când lumea stă pe umerii tăi
Iar greutatea propriei inimi e prea mult de dus
Știu că ți-e teamă că lucrurile vor rămâne mereu așa
E doar o zi proastă, nu o viață proastă
Totul e pe dos și eu mă țin cu greu
Oricât mă străduiesc, mereu mă destram
Împins la perete, amorțit inconfortabil
Mă uit cum devin umbra cuiva
E greu să găsești un loc unde să te ascunzi
Când fugi de ce e înăuntru
Oriunde ai merge, tot acolo ești
Așa că în seara asta pornesc război cu mine
Pentru că eu sunt cel mai rău dușman al meu
Și nu mai vreau să lupt
Când lumea stă pe umerii tăi
Iar greutatea propriei inimi e prea mult de dus
Știu că ți-e teamă că lucrurile vor rămâne mereu așa
E doar o zi proastă, nu o viață proastă
Și știu că totul pare fără speranță
Și știu cât de aproape ești acum de margine
Așa că am scris piesa asta ca să spun: nu va fi mereu așa, nu
E doar o zi proastă, nu o viață proastă
Când lumea stă pe umerii tăi
Iar greutatea propriei inimi e prea mult de dus
Știu că ți-e teamă că lucrurile vor rămâne mereu așa
E doar o zi proastă, nu o viață proastă
Și știu că totul pare fără speranță
Și știu cât de aproape ești acum de margine
Așa că am scris piesa asta ca să spun: nu va fi mereu așa, nu
E doar o zi proastă, nu o viață proastă
Da, e doar o zi proastă, nu o viață proastă