„Killpop” de Slipknot ne aruncă într-o poveste întunecată, unde frumusețea și autodistrugerea dansează împreună. Versurile vorbesc despre o femeie care își provoacă singură durerea, iar naratorul oscilează între fascinație și teamă: ea este „atât de frumoasă”, însă își „înfige acele în piele”. Rezultă un peisaj emoțional plin de contradicții, unde iubirea devine dependentă de suferință, iar granița dintre protecție și posesivitate dispare.
Dincolo de suprafața unei relații toxice, piesa ascunde și o metaforă: Corey Taylor explorează relația sa cu muzica pop și cu industria care îl atrage, dar îl și rănește. „Killpop” propune ideea că arta poate fi în același timp salvare și condamnare. Melodia alternează pasaje melodice cu explozii de furie, reflectând perfect conflictul dintre atracție și repulsie. În final, mesajul rămâne clar: uneori iubim exact lucrurile care ne distrug, iar Slipknot transformă această luptă interioară într-un imn metal plin de energie și dramatism.