Vrei să vezi cum arată o despărțire spusă cu umor negru și o doză sănătoasă de ironie? „The Smallest Man Who Ever Lived” este monologul plin de sarcasm al lui Taylor Swift către un fost iubit care, prin gesturile lui mărunte, a dovedit că nu-i trebuie statură ca să fie mic pe dinăuntru. Ea rememorează vara lor „strălucitoare”, pe care el a ruginit-o cu secrete, promisiuni goale și dispariții bruște. Costumul de Martor al lui Iehova, tentativele stângace de a cumpăra pastile și scena cu „pinii de plută” devin imagini-cheie prin care artista îi face portretul: un bărbat care își etala trofeul în public, ca apoi să fugă în „oblivia de piatră”.
Mesajul piesei este un mix de autocuraj, satiră și justiție poetică. Taylor nu-l mai vrea înapoi; vrea doar să știe dacă i-a distrus vara intenționat. Îl întreabă dacă era spion, scriitor sau doar un fugar de responsabilitate și conchide că ar merita pușcărie morală, deși va „aluneca printre zăbrele” scriind mesaje private altor victime. În final, ea promite că îl va uita, dar nu-l va ierta niciodată. Iar prin refrenul repetat, „cel mai mic om care a trăit vreodată” devine simbolul tuturor persoanelor toxice care încearcă să-ți micșoreze lumina – numai că, de data aceasta, lumina rămâne aprinsă pe scenă, iar el iese înfrânt.