Underground înseamnă literal „subteran”, cum ar fi metroul din Londra, care se numește „The Underground”.
Însă, cuvântul este adesea folosit figurativ pentru a descrie o cultură sau o mișcare artistică alternativă, care se opune normelor general acceptate. În acest cântec, The Strokes folosesc expresia „Keeping down the underground” (reprimând mișcarea underground) pentru a sugera o luptă împotriva sistemului, o temă specifică anilor '60 menționați în versuri.
Salut și bun venit la o altă lecție muzicală! Astăzi, ne lăsăm purtați de ritmul alert al trupei americane The Strokes cu piesa "The End Has No End". Deși sună energic, versurile ascund un sentiment de frustrare profundă. Te-ai simțit vreodată de parcă faci doi pași înainte și trei înapoi? Exact despre asta cântă Julian Casablancas. Piesa este un comentariu despre apatia din societate și despre lupta constantă pentru progres, o luptă care pare să nu se termine niciodată.
Piesa sugerează că ignoranța nu este cauzată de secretele guvernului, ci de propria noastră lipsă de interes. Refuzul repetat din versuri, precum:
Won't you take a walk outside? (Nu vrei să ieși la o plimbare?) No. (Nu.) ...ilustrează o rezistență puternică la schimbare sau chiar la cea mai simplă acțiune. Iar refrenul obsedant, "The end has no end" (Sfârșitul nu are sfârșit), ne lasă cu o idee puternică: unele lupte, fie ele personale sau sociale, se repetă într-un ciclu fără de sfârșit. Este o piesă care te pune pe gânduri, perfectă pentru a exersa negațiile și a reflecta la lumea din jur!