Mă tot trezesc noaptea în frigul înghețat
Privesc umbrele care urcă pe pereți
Îmi dau un sentiment pe care nu-l pot defini
„E cineva acolo?” întreb întunericul
Dar tot ce primesc înapoi e o inimă bătând
Care iese din ritm și îmi dau seama
E doar o siluetă, o pâlpâire printre jaluzele
E doar o șmecherie a minții, nu știu de ce
Dar îmi amintește de cineva pe care-l știam
Tot ce nu pot uita e că în fiecare noapte e chiar lângă mine
Îmi deschid ochii și mă face să-mi amintesc
N-ar fi trebuit niciodată să te las să pleci
Uită-te acolo sus, nu-i vezi chipul
Inima aceea familiară, forma aceea familiară
Îmi dă un sentiment pe care nu-l pot defini
E doar o siluetă, o pâlpâire printre jaluzele
E doar o șmecherie a minții, nu știu de ce
Dar îmi amintește de cineva pe care-l știam
Tot ce nu pot uita e că în fiecare noapte e chiar lângă mine
Îmi deschid ochii și mă face să-mi amintesc
N-ar fi trebuit niciodată să te las să pleci
Vreau să te cuprind în brațe
Să le spun tuturor că te-am găsit
Dar ești doar o umbră în mintea mea
Știi că m-ai fermecat de tot
De ce trebuie să fii fără inimă
Dansând singură în lumina rece a străzii
E doar o siluetă, o pâlpâire printre jaluzele
E doar o șmecherie a minții, nu știu de ce
Dar îmi amintește de cineva pe care-l știam
Tot ce nu pot uita e că în fiecare noapte e chiar lângă mine
Îmi deschid ochii și mă face să-mi amintesc
N-ar fi trebuit niciodată să te las să pleci