Meditez la ceva măreț
_____
Plămânii mi se umplu și apoi se dezumflă
Atât de des încât ar trebui
_____
Iar acum stau doar în liniște
Uneori tăcerea e violentă
_____
Îmi e greu s-o ascund
_____
Mândria nu mai e în mine
_____
Pe cine am ucis în visul meu
_____
Urăsc mașina asta pe care o conduc
_____
N-am unde să mă ascund
_____
Sunt forțat să mă confrunt cu ce simt
_____
N-am nicio distracție care să mascheze realul
_____
Aș putea trage de volan
Atât de des încât ar trebui
_____
Iar acum stau doar în liniște
_____
Meditez la ceva înfricoșător
_____
Pentru că de data asta n-am niciun sunet în spatele căruia să mă ascund
_____
Observ că de-a lungul existenței noastre umane
_____
Un singur lucru rămâne constant
_____
Și-anume că toți ne luptăm cu frica
_____
Dragă, nu știu dacă știm de ce suntem aici
_____
Îmi plăcea mai mult când mașina mea avea sunet
_____
Sunt lucruri pe care le putem face
_____
Dar dintre cele care merg sunt doar două
_____
Iar dintre cele două pe care alegem să le facem
_____
Există credință și există somn
_____
Trebuie să alegem una, te rog, pentru că
Credința înseamnă să fii treaz
_____
Iar să fii treaz înseamnă să gândești
_____
Iar să gândești înseamnă să trăiești
_____
Și voi încerca cu fiecare rimă
_____
Să par ca și cum aș muri
_____
Ca să-ți arăt că trebuie să încerci să gândești
Atât de des încât ar trebui
_____
Iar acum stau doar în liniște
_____
Iar acum stau doar în liniște
_____
Iar acum stau doar în liniște
_____
Iar acum stau doar în liniște
_____
Iar acum stau doar în liniște
_____
Iar acum stau doar în liniște
_____
Meditez la ceva măreț
_____
Plămânii mi se umplu și apoi se dezumflă
Atât de des încât ar trebui
_____
Iar acum stau doar în liniște