„Choker” este ca un jurnal muzical în care solistul își recunoaște fricile și blocajele. Versurile vorbesc despre senzația de a fi „născut un ratat” („born a choker”), cineva care se împotmolește exact atunci când are mai multă nevoie de curaj. Imaginile cu „fum de mâna a doua” și „așchii în piele” ilustrează anxietatea care se infiltrează pe nesimțite, dar și tendința de auto-sabotaj: eroul nu cere ajutor, crede că „nimeni nu vine pentru el” și semnează singur pentru propriile temeri.
Totuși, piesa ascunde și o scânteie de speranță. Când recunoaște că „durerea e doar un intermediar”, personajul face primul pas spre vindecare: acceptarea. Metafora umbrei care se lungește odată cu soarele sugerează că, deși trecutul rămâne în spate, timpul și perseverența te pot face „mai înalt, mai îndrăzneț, mai puternic”. Așadar, „Choker” este o confesiune despre vulnerabilitate și transformare, o invitație de a-ți înfrunta temerile ca să poți crește dincolo de ele.