D'antan înseamnă "de odinioară" sau "din vechime". Este un termen poetic și ușor arhaic, care evocă o senzație de nostalgie și trecut.
În contextul cântecului, este folosit pentru a descrie o "photo d'antan" (o fotografie de odinioară), subliniind amintirile și dorul profund al personajului masculin pentru o iubire pierdută. Alegerea acestui cuvânt adaugă o notă de melancolie și romantism clasic, făcându-l memorabil.
Piesa Love Story a artistei franceze Indila începe cu o imagine dramatică și foarte clară: un bărbat care abia mai vorbește („Il vit mais parle à peine” [Trăiește, dar abia vorbește]) și își așteaptă iubita pierdută în picioare, ținând un trandafir în mână („Une rose à la main” [Un trandafir în mână]), în fața unei fotografii vechi. Indila repetă că omul nu a înnebunit, ci pur și simplu o iubește și o vede peste tot („Il, il n'est pas fou / Il l'aime c'est tout” [Nu e nebun, o iubește și atât]). Atmosfera devine rapid sufocantă în jurul lui, iar prezentul își pierde sensul complet fără ea.
Pe măsură ce melodia înaintează, perspectiva se schimbă brusc spre dialog și regrete directe. Vocea cere iertare și recunoaște propria stângăcie: „J'n'sais plus aimer / J'ai été trop bête” [Nu mai știu să iubesc / Am fost prea prost / proastă]. Urmează promisiuni disperate, de la aur până la așteptarea în port sau chiar sacrificiul suprem: „Je t'offrirais mon dernier souffle de vie” [Ți-aș oferi ultima mea suflare de viață]. Spre final, piesa lasă totuși loc speranței prin versul optimist „Une bougie peut illuminer la nuit” [O lumânare poate lumina noaptea], amintindu-ne că dragostea poate transforma un nebun într-un rege („L'amour fait d'un fou un roi”).