Ruffiana este un cuvânt interesant care se traduce prin „pețitoare” sau „proxenetă”. Este un termen mai puțin comun, dar foarte evocator, care adaugă o nuanță de imprevizibilitate și seducție.
În contextul cântecului, Ligabue folosește „luna ruffiana” (luna pețitoare) pentru a personifica luna ca pe o forță care instigă la pasiune și la acțiuni neconvenționale, sugerând o atmosferă de tentație și de libertate emoțională. Este o metaforă puternică ce dă tonul întregii piese.
Ligabue vine aici cu o piesă rock relaxată despre cum să treci peste greutăți fără să te iei prea tare în serios. Expresia centrală, "Mi ci pulisco il cuore" (Îmi curăț inima cu asta / Mă șterg la inimă cu asta), este modul lui direct și ironic de a spune că folosește lucrurile simple din jur ca să-și spele sufletul de griji. În versuri adună mici detalii de zi cu zi: o lună complice ("luna ruffiana"), un soare de aprilie care topește ranchiuna ("sole di aprile che scioglie il rancore"), muzica ușoară care merge unde vrea ea și o dimineață petrecută într-un pat nefăcut cu cineva care știe să sărute ("il letto disfatto / E il resto ad aspettare" [patul răvășit și restul lumii să aștepte]).
Mesajul refrenului este cât se poate de sincer și pe șleau: "L'han chiamato vivere" (Au numit asta viață). Artistul recunoaște deschis că nu are toate răspunsurile ("Ho ancora tutto da imparare" [Încă am totul de învățat]) și că mergem înainte cu spaimele noastre la pachet ("Con le tue paure / Con le mie" [Cu fricile tale, cu ale mele]). Cât timp inima rezistă ("Finché tiene il cuore"), viața merită trăită exact așa cum e, cu bune și cu rele, ștergându-ți inima de praf la fiecare pas.