Wagen înseamnă de obicei „căruță”, „vagon” sau, în anumite contexte, „mașină”. În cântec, expresia „een wagen van hout” descrie locuința modestă și singuratică a clovnului: o căruță din lemn în care a trăit și a îmbătrânit.
„De Clown” de Ben Cramer, artist neerlandez, spune povestea unui clovn care îi face pe oameni să râdă, deși el poartă o tristețe pe care nimeni nu o vede. Îl întâlnim „în alb și în roșu” („In ’t wit en in ’t rood” = „În alb și în roșu”), sărind și râzând sub lumina galbenă puternică. Dar „sub acel râs / era o față tristă” („Maar onder die lach / zat een droevig gezicht”), iar contrastul acesta face cântecul atât de direct: publicul vede spectacolul, nu omul singur din spatele machiajului.
Clovnul locuiește singur într-o căruță de lemn și îmbătrânește cu o pălărie prea mică și pantofi prea mari. Apoi, într-o seară, cade în timpul numărului. Publicul râde ca de obicei, însă pentru el spectacolul s-a terminat: „Maar voor hem was het uit” („Dar pentru el se terminase”). Refrenul îi păstrează amintirea și spune că „a dat totul / până în ultima zi” („Hij heeft alles gegeven / Tot de laatste dag”). Este o poveste simplă și tristă despre un artist care a continuat să-i distreze pe ceilalți, chiar dacă nimeni nu știa câtă durere ascundea.