Gabbiano înseamnă „pescăruș”. Este un cuvânt frumos și evocator, care aduce o imagine clară a mării și a libertății, elemente centrale în atmosfera acestei melodii.
În contextul cântecului, pescărușul este un simbol al sosirii persoanei iubite. Versurile „Un passaggio da un gabbiano / Ti ha posata su uno scoglio ed eri tu” sugerează o aducere magică, aproape mitică, a iubitei pe o stâncă, ca și cum ar fi fost purtată de vânt și de valuri, cu ajutorul unui pescăruș. Această imagine poetică face cuvântul memorabil și plin de sens.
Fabio Concato a scris aici o melodie luminoasă și plină de căldură despre venirea pe lume a unei fetițe, văzută ca o floare apărută pe o stâncă la malul mării: „Su quello scoglio in maggio è nato un fiore” (Pe acea stâncă, în mai, s-a născut o floare). Întreaga piesă amestecă realitatea cu fantezia pură. Artistul își amintește de satul plin de bucurie și cântece („il paese in festa, tutti ubriachi di canzoni e di allegria” – satul în sărbătoare, toți beți de cântece și veselie), dar recunoaște sincer și amuzat că nu mai știe exact unde a avut loc momentul: pe nisip sau în casa fratelui său („non ricordo più” – nu-mi mai amintesc).
Cea mai frumoasă imagine din cântec este cea a bebelușului care coboară din cer purtat de o pasăre de mare: „Un passaggio da un gabbiano / Ti ha posata su uno scoglio ed eri tu” (O călătorie luată cu un pescăruș / Te-a așezat pe o stâncă și erai tu). Pe fundalul unei plaje pustii și calde de primăvară, versurile transmit multă tandrețe prin gesturi simple, cum ar fi „Stammi vicino e tienimi la mano” (Stai aproape de mine și ține-mă de mână). Este o piesă senină despre cineva care poartă soarele direct în suflet („quel sole ce l'hai dentro il cuore”).