Ousadia înseamnă „îndrăzneală” sau „cutezanță”. Este un cuvânt interesant, deoarece descrie acțiunea protagonistului de a cere mâna fiicei Doamnei Maria într-un mod direct și neconvențional.
În contextul cântecului, versul „Vai me desculpando a ousadia” (Scuzați-mi îndrăzneala) arată că personajul este conștient de caracterul neobișnuit al cererii sale, dar este dispus să își asume riscul din dragoste. Este un cuvânt care surprinde esența curajului și a determinării sale.
Imaginează-ți scena asta: un tip apare direct la ușa viitoarei soacre, neanunțat, fix când femeia se uită la telenovelă! Thiago Brava și Jorge transformă acest moment penibil într-o piesă sertanejo plină de haz. Protagonistul recunoaște sincer că arată cam dubios, cerându-și scuze pentru stilul de băiat de cartier: „Me perdoe o traje de maloqueiro / De camisa larga e boné pra trás” („Iertați-mi hainele de golănaș / Cu tricou larg și șapca pusă invers”). Cuvântul maloqueiro descrie exact aerul de șmecheraș de stradă, iar el știe bine că a nimerit în cel mai nepotrivit moment posibil: „Bem na hora da novela / Que a senhora gosta mais” („Fix la ora telenovelei / Care vă place cel mai mult”).
De ce își asumă riscul? Nu mai poate dormi de trei nopți din cauza fetei, iar vorbele din casă spun că mama este tare aspră: „E o que ela mais fala / É que a senhora é brava” („Iar ce zice ea mai des / E că dumneavoastră sunteți severă”). În portugheză, brava înseamnă furioasă sau dură. Totuși, băiatul vine cu lecția învățată și trece direct la măguliri uriașe, aproape exagerate, în refren: „Essa menina é um desenho no céu / Que Deus pintou e jogou fora o pincel” („Fata asta e un desen de pe cer / Pe care Dumnezeu l-a pictat și apoi a aruncat pensula”). Este o cerere în pețire complet neconvențională, directă și extrem de simpatică.