Musa înseamnă 'Muză'. Este un termen poetic care se referă la o sursă de inspirație artistică, adesea personificată ca o zeiță.
În contextul cântecului, Andrea Bocelli folosește "Musa" pentru a descrie muzica însăși. El cântă "È una Musa che ci invita / A sfiorarla con le dita", sugerând că muzica este o entitate divină care ne cheamă să o explorăm și să o simțim, în special prin intermediul unui pian. Este o alegere elegantă și profundă care subliniază legătura sa spirituală cu muzica.
La prima ascultare, ai putea crede că Andrea Bocelli și Giorgia își cântă iubirea pentru o femeie misterioasă. Dar secretul piesei iese la iveală rapid: acea „lei” (ea) este, de fapt, muzica însăși! Bocelli mărturisește direct: „Vivo per lei perché mi fa / Vibrare forte l'anima” („Trăiesc pentru ea fiindcă mă face să-mi vibreze sufletul puternic”). Nu e vorba despre o poveste de dragoste obișnuită, ci despre o pasiune devoratoare care îl poartă din oraș în oraș și fără de care nu concepe viața. Giorgia intervine cu o replică plină de spirit, cerându-i partenerului să nu fie gelos („E tu non esserne geloso”), amintind că muzica aparține tuturor celor singuri dintr-o cameră cu un casetofon pornit.
Dialogul dintre vocile lor clasice descrie muzica în contraste superbe. Uneori e blândă, alteori te lovește drept în minte ca o lovitură care nu lasă vânătăi: „È un pugno che non fa mai male” („E un pumn care nu doare niciodată”). Spre final, Bocelli își recunoaște deschis dependența: „Io non ho altra via d'uscita / Perché la musica lo sai / Davvero non l'ho mai tradita” („Nu am altă cale de ieșire, fiindcă știi bine că muzica nu am trădat-o niciodată”). Este o declarație loială, fără ocolișuri, pentru singura prezență care îi oferă libertate absolută prin pauze și note.