Boynu bükük înseamnă literalmente „cu gâtul îndoit”, dar este o expresie poetică pentru cineva trist, descurajat sau resemnat. În cântec, „boynu bükük şarkılar” descrie cântece melancolice, ca și cum și ele ar fi copleșite de dor și suferință.
În „Martılar”, Edis vorbește cu cineva care a plecat și pe care îl roagă să se întoarcă. Refrenul începe cu „Dinlettin boynu bükük şarkılar, ses etmem” [Mi-ai pus cântece cu capul plecat, nu spun nimic], o imagine a tristeții pe care o acceptă în tăcere, de dragul amintirilor. Apoi vine rugămintea directă: „Sen yoksan ölümden ne farkı var, gel etme” [Dacă nu ești aici, ce diferență mai este față de moarte? Nu face asta] și „Dön artık üzülecek martılar” [Întoarce-te, până și pescărușii se vor întrista]. Titlul trimite la acești pescăruși, transformați într-un fel simpatic și exagerat în martorii despărțirii.
Versurile trec repede de la rugăminte la dorință și neliniște. „Kitabını uydur sen” [Inventează tu o poveste sau o scuză] folosește o expresie turcească pentru a spune: găsește orice motiv, numai vino înapoi. Persoana iubită devine „tel” [coardă] pentru chitară și „ilaç” [medicament] pentru răni, iar amintirile sunt rugate să devină albe, curate: „Beyaz ol anılarıma” [Fii alb pentru amintirile mele]. În partea mai jucăușă, cântărețul spune că își va mișca șoldurile cu încăpățânare dacă celălalt vrea să-l facă să explodeze de nervi, în timp ce niște oameni enervanți îl urmăresc. Dar seara, fără acea persoană, nu mai are răbdare. „Anlatsam ağlar şu duvarlar” [Dacă aș povesti, ar plânge pereții] arată cât de mult s-a adunat în el, iar „Kumar gibi aşkı şansım yok” [La iubire, ca la jocurile de noroc, eu nu am noroc] sună ca o concluzie amară. Oricând se trezește, vorbește sau gândește, ajunge din nou la aceeași persoană.