Kirosana înseamnă „blestem” sau „jurământ”. Este un cuvânt puternic și nu este unul pe care îl auzi în fiecare zi într-un cântec.
În contextul acestei melodii, „Kiitos ei ole kirosana” se traduce prin „Mulțumesc nu este un blestem”. Această frază subliniază importanța recunoștinței și a bunătății, sugerând că a spune „mulțumesc” nu este un lucru rău sau dificil, ci o acțiune pozitivă.
„Kiitos ei ole kirosana” înseamnă „Mulțumesc nu este o înjurătură”, iar refrenul transformă această idee simplă într-un îndemn curajos: să nu rămâi pe margine când lumea o ia razna. Versurile arată oameni care se grăbesc să judece, nu ajută o femeie căzută pe stradă și evită până și un salut: „Miks on niin helvetin vaikeeta katsoo silmiin / Tai sanoa moi” [De ce e atât de al naibii de greu să privești în ochi / Sau să spui «bună»]. „Moi” este un salut finlandez foarte obișnuit, iar „helvetin” este o intensificare vulgară, asemănătoare cu „al naibii”. Imaginea centrală este aceea a unui om care tace și privește cum „maailma huutaa hulluuttaan” [lumea strigă nebunia ei], până când decide să-și ridice vocea și să capete „voimaa päivään seuraavaan” [putere pentru ziua următoare].
Cântecul amestecă umorul cu observații sociale foarte directe. „Jos sä pyydät anteeks sä saat anteeks” [Dacă îți ceri scuze, primești iertare] sună aproape ca o regulă simplă pentru o viață mai bună, în timp ce „Joku saa pataan joku tietokoneen” [Cineva ia bătaie, altcineva primește un computer] pune față în față destine complet diferite. Versurile spun și că singurătatea poate fi mai periculoasă decât kilogramele în plus, iar încrederea e mai bună decât paranoia. Prin repetarea lui „Kiitos ei oo kirosana” [Mulțumesc nu este o înjurătură], Haloo Helsinki! apără politețea, scuzele, zâmbetul și curajul de a vorbi ca pe niște gesturi mici, dar reale, prin care cineva se poate ridica „ylös voittajana” [învingător].