Намистини înseamnă „mărgele”. Este un cuvânt frumos și evocator, care nu apare frecvent în versurile cântecelor, făcându-l memorabil.
În contextul cântecului, artistul cântă: „Впадуть зорі із орбіт, Їх зберу як намистини” (Stelele vor cădea de pe orbite, Le voi aduna ca pe niște mărgele). Această metaforă creează o imagine poetică puternică, transformând stelele căzătoare în obiecte prețioase, adunate cu grijă, subliniind dorința profundă și gestul romantic al naratorului.
În „Три Хвилини” („Trei minute”), Kalush Orchestra, alături de NASTYA SEMCHUK, transformă timpul într-o ultimă cerere de apropiere: „Дай мені лиш три хвилини” [Dă-mi doar trei minute]. În aceste trei minute, stelele cad de pe orbitele lor, iar vocea le strânge „як намистини” [ca pe niște mărgele] ca să i le ofere persoanei iubite. Cere încă o șansă, aceeași clipă, și vrea să sară din nou „у блакить” [în albastru], ca într-un spațiu liber, departe de „медуз-сновид” [meduzele viselor], o imagine ciudată și aproape suprarealistă pentru lumea viselor.
Apoi cântecul devine mai direct: privește cadranul ceasului și întreabă dacă nu au ajuns la capătul promisiunilor și al ezitărilor goale. „І напрокат щастя можемо узяти шмат” [putem lua cu împrumut o bucată de fericire] sună ca o soluție temporară, dar sinceră: chiar și puțină fericire merită încercată. Versurile despre ceasul care a devenit „як ябіда” [ca un pârâcios] dau timpului o voce care spune tot, în timp ce pașii se îndepărtează și, paradoxal, se apropie. Iubirea pare nesigură, ca o investiție riscantă în care vocea „se pune singură în dificultate”. Tocmai această combinație dintre imagini cosmice, umor și rugămintea foarte simplă de a mai primi câteva minute face piesa atât de ușor de ținut minte.