Cuvântul italian "naufragio" înseamnă "naufragiu" în română. Este un cuvânt puternic și dramatic, care nu apare des în cântece.
În această baladă romantică, Marco Mengoni îl folosește metaforic pentru a descrie o stare de pierdere și confuzie, sugerând că viața este plină de momente dificile, la fel ca un naufragiu. Această utilizare poetică îl face un cuvânt memorabil și plin de semnificație.
Marco Mengoni adună în piesa pop „In Tempo” o mulțime de detalii din viața de zi cu zi, de la canapele cumpărate în rate („divani presi a rate”) până la seriale americane celebre („serie cult americane”). Versurile trec rapid prin contraste reale: mergi pe străzi vechi cu pantofi noi („camminare vecchie strade con le scarpe nuove”) și trăiești între lumini difuze, promisiuni încălcate și gesturi mărunte de dragoste. Toată această rutină este întreruptă brusc de un vis intens, unde artistul se vede pe sine ca o dublură sau un prizonier liber („un prigioniero libero”), strigând fără să aibă voce.
Spre final apare dorința clară de evadare: o plecare nocturnă, fără bilet și fără grabă, cu planul asumat de a pierde drumul intenționat („Ed apposta perderemo la strada”). Este o piesă directă despre momentele când viața te prinde din urmă exact la timp, amestecând oboseala cotidiană cu fantezia unei fugi spontane.