Rossetto înseamnă „ruj”. Este un cuvânt interesant deoarece este un obiect personal, adesea asociat cu feminitatea și seducția, care apare în titlul și versurile cântecului.
În contextul piesei, „rossetto e caffè” (ruj și cafea) creează o imagine senzorială puternică, sugerând o dimineață după o noapte petrecută împreună, cu gustul dulce-amar al iubirii și al amintirilor. Este o metaforă pentru o prezență feminină care lasă o amprentă memorabilă.
Sal Da Vinci combină italiana clasică cu dialectul napoletan într-o piesă directă despre impulsul de a-ți căuta fosta iubită la ore târzii. Scenariul e clasic: după o noapte în care a băut prea mult („Quanto ho bevuto senza te” [Cât am băut fără tine]), artistul lasă gălăgia din jur și pune mâna pe telefon, deși știe bine că ea e deja supărată pe el. Îi promite că vine într-o clipă dacă primește un semn verde: „Tu chiama e ije corr addu te” [Tu sună și eu alerg la tine]. Observă cum trece la napoletană („ije corr addu te”) exact când vrea să sune mai sincer și mai insistent.
Punctul culminant al piesei stă într-o imagine senzorială foarte clară: gustul lăsat în urmă pe buze, descris ca „un gusto dolce e amaro tra rossetto e caffè” [un gust dulce-amărui între ruj și cafea]. Totul miroase a noapte pierdută, între fumul de țigară împărțit în doi și aroma parfumului ei („Sembra quasi di fumare il tuo profumo” [Parcă fumez parfumul tău]). Relația descrisă e un amestec intens de gelozie și obsesie, rezumată simplu prin „sai ca mor per te” [știi că mor după tine] – o exagerare tipică din sudul Italiei care arată că rațiunea nu prea are loc la ora aia.