Пуантах (puantah) se traduce prin "poante" și se referă la vârful balerinilor, permițând dansatorilor să stea pe degete.
În contextul cântecului, versul "Я попробую в такт на пуантах" (Voi încerca în ritm pe poante) sugerează o încercare delicată și vulnerabilă de a se mișca sau de a acționa, în ciuda durerii sau a dificultății. Este o metaforă frumoasă pentru efortul și sacrificiul depuse în dragoste, evocând imaginea unei balerine care dansează cu grație, chiar și atunci când inima îi plânge.
Piesa fetelor de la Serebro vine cu o tensiune directă, fără ocolișuri. Atmosfera e secretă și ușor claustrofobă chiar de la primele versuri: „Наши тени скрывались под лампой” (Umbrele noastre se ascundeau sub lampă), într-o încercare de a păstra toată legătura ferită de ochii lumii. Există mult dramatism fizic aici. Vocea feminină încearcă să țină pasul în ritm de balet, „на пуантах” (pe poante), în timp ce tristețea e ascunsă rapid sub haine: „Сердце плачет со мной, это скроет пальто” (Inima plânge cu mine, asta o va ascunde paltonul).
Ce face piesa captivantă este contradicția dintre abandonul total și posesivitatea absolută. Pe de o parte, protagonista se oferă cu totul, chiar dacă are îndoieli: „я к тебе, о тебе, для тебя вся / Может, я зря?” (sunt spre tine, despre tine, toată pentru tine / Poate o fac degeaba?). Pe de altă parte, deși știe că celălalt nu e liber – „ты не один” (nu ești singur) – refuză categoric să cedeze. Refrenul repetă aproape ca o obsesie: „Никогда, никогда, никому, никому / Я тебя не отдам” (Niciodată, niciodată, nimănui, nimănui / Nu te voi da). În rusă, verbul „отдать” înseamnă la propriu „a da”, „a preda”, ceea ce sună mult mai dur și mai posesiv decât un simplu refuz de a părăsi pe cineva.