Fagulhando înseamnă „scânteind” sau „strălucind cu scântei”. Este un verb evocator care pictează o imagine vie a ceva plin de energie și pasiune.
În contextul cântecului, Vanessa da Mata folosește acest cuvânt pentru a descrie dragostea ca fiind un „tablou de Klimt, 'Sărutul' pentru totdeauna fagulhando în culori”. Această metaforă subliniază intensitatea și frumusețea eternă a iubirii, comparând-o cu o operă de artă vibrantă și plină de viață.
Piesa asta a artistei braziliene Vanessa da Mata e un manifest direct împotriva cinismului. În versuri, ea recunoaște că a crescut înconjurată de glume proaste și descurajări despre viața în doi: „Eu cresci ouvindo anedotas / Clichês e chacotas” („Am crescut auzind anecdote / Clișee și batjocuri”). În cultura populară braziliană, verbul amasiar din versul „Sobre amasiar, se casar” („Despre a trăi în concubinaj, a te căsători”) înseamnă colocvial să stai cu cineva fără acte, o alegere privită des cu suspiciune sau bârfită. Vanessa respinge ideea că a iubi înseamnă slăbiciune („Se entregar seria fraquejar” - „A te dărui ar fi o slăbiciune”) și subliniază un adevăr simplu: cel mai rău lucru nu e să dai greș, ci să renunți fără să încerci.
Sigur, frica de trecerea timpului apare în mod firesc, dar răspunsul ei vizual e spectaculos. Când cântă „nós somos um quadro de Klimt / 'O Beijo' para sempre fagulhando em cores” („suntem un tablou de Klimt / 'Sărutul' scânteind pentru totdeauna în culori”), ea aduce direct în pop celebra pictură a lui Gustav Klimt, plină de foiță de aur și forme aurii. În loc să se teamă de bătrânețe, își imaginează finalul ideal: doi bătrâni fericiți, de mână, într-o după-amiază însorită („Dois velhos felizes / De mãos dadas numa tarde de sol”). Refrenul repetă direct și fără ocolișuri „Te amo” („Te iubesc”), transformând piesa într-o alegere curajoasă de a merge până la capăt.